Teoria generală a dreptului și statului

A fi moral înseamnă a fi capabil să plasezi triumful binelui înaintea utilităţii sale practice; înseamnă a face bine, chiar în situaţiile în care aceasta este în contradicţie cu dorinţele noastre. De aceea nu trebuie să ascultăm protestele celor care se consideră a fi victime şi care pretind că sunt incapabili să reziste tentaţiei.A te plânge că ai fost sedus înseamnă a recunoaşte implicit că te-ai lăsat sedus şi că erai liber să rezişti dacă ai fi vrut. Înseamnă că te-ai pus tu însuţi în situaţia de a nu mai putea fi liber, că ai ascultat de sugestiile tentaţiei. Jucându-se cu focul, oricine poate deveni conştient că i se poate întâmpla să facă ceea ce n-ar fi vrut şi să nu facă ceea ce, de fapt, ar fi vrut să facă.Răul este, în aceste condiţii, o variantă rea; voinţa care în loc să se păzească de greşeală, se lasă fascinată de ea. În faţa neseriozităţii de a ne fixa un scop şi de a nu face totul pentru a-l atinge, în faţa acestui joc periculos al voinţei cu posibilitatea permanentă a răului, în faţa amânării continue de a ne îndeplini datoria, trebuie să ne amintim de forţa cerinţei, de grandoarea obligaţiei morale ce semnifică refuzul întârzierii, revolta faţă de ireversibil, şi care constă în a lucra cu mijloacele voinţei. „Trebuie, deci poţi” (Kant) nu înseamnă „poţi dacă vrei”