Te ai gandit vreodata ,ca vine un moment in viata(mai devreme sau mai tarziu),in care iti doresti ca sa ramai singur ?
Doar tu cu tine si cu gandurile tale ?
Te-ai gandit ca, si altii asemenea tie,isi doresc exact acelasi lucru ?
Ai mai avut un pic de timp ,atat cat sa te gandesti ,ca singuratatea fiecaruia dintre noi ,poate fi motivul ideal pentru regasirea prieteniei si a placerii socializarii ?
Cu bune dar si cu rele ,asa cum si este ea in realitate ?
Ti-ai imaginat ca exista si un drum in care le vei intalni pe toate acestea ?
Ei bine, drumul se numeste Buen Camino , iar autoarea cartii,Elisabeta Turi,te face sa te simti ca si cum tu insuti,chiar acum , te afl pe drumul Sfantului Jacob !
Am citit cu mult drag cartea si m am vazut pe Camino ,doar eu si cu mine.. In timp ce un alter ego s a simtit cu voi toti…..in al 9 lea cer !
O carte exceptionala ,scrisa cu mult suflet si pe intelesul fiecaruia !
O recomand tuturor acelora care sunt in cautarea propriului eu ,dar care in acelasi timp nu si au pierdut credinta in socializare, bine si echitate !
Evaluat la 5 din 5
Dan Miron –
O carte de suflet ! Pentru oricine vrea sa se regaseasca pe sine !
Evaluat la 5 din 5
PANAIT VERONICA –
Recenzie carte Buen Camino, autor Elisabeta Turi
Încă din titlu Elisabeta Turi ne transmite un gând bun, frumos, cald, de bunavoință, de îndemn în a-ți urma drumul în liniște, cu calm, fără grabă și în siguranță…Buen Camino, cartea Elisabetei Turi e un jurnal, sunt însemnări pe care orice pelerin la sfârșitul unei zile e tentat să le pună într-o forma sau alta pe hârtie…Emoțiile drumului, întâmplările, natura înconjurătoare, oamenii cu care vii în contact fac să devii povestitor…La Erzsi e mai mult de atât, e rigoare în a descrie locurile întâlnite în cale, e delicatețe în a-și descrie emoțiile, sentimentele…E sinceritate și franchețe în a-și exprima opiniile…Mi-a plăcut cartea mult, am citit-o repede, curioasă să văd continuarea… Am recitit pasaje pentru a-mi reaminti unele întâmplări, momente, date…Am suferit cu ea la momentele ei dificile, am comparat impresiile ei cu ale mele, făcusem Camino cu un an înainte. Citindu-i cartea în timpul competiției de paşi de Walking Month, în echipa ei, am avut sentimentul că sunt pe Camino… Eram din nou pelegrin ! Așa mi s-a domolit dorul de Camino, cu paşi în competiție și cartea Buen Camino. În ce privește stilul literar nu pot face aprecieri, nu am calificare în domeniu, dar știu că în cuvinte simple, dar frumoase, dialoguri spontane și note de subsol, metafore și descrieri pe măsură, toate acestea mi-au atins sufletul… …câmpuri în partea dreapta, câmpuri în stangă, galben cât vezi cu ochii, iar în mijloc drumul merge drept, urca, apoi coboară, pe dealuri. E imaginea clasică pentru Camino, iar pentru cei care au mers pe Camino îl recunosc deîndata! Și mai mult de atât în carte este și o poveste interesantă cu început și sfârșit, un crâmpei de viață așa cum este ea, amestec de bine și rău, de frumos și mai puțin frumos… Însă firul roșu care se regăsește până la ultima pagină, definește subtil, delicat, ce înseamnă prietenia. Cuvinte precum ” familia lărgită”… “familia cea mare” …”mergem cu familia la cină” se regăsesc mereu în carte…E vorba despre spiritul și energia de pe Camino care înseamnă viață simpla “fară fițe”, spune Erzsi, ne povestește despre întrajutorarea necondiționată, despre bucuria revederii cu ceilalți pelegrini, despre deschiderea dintre oameni…În mai puține cuvinte definește ce înseamnă să fii pelegrin. Pelegrinul nu e numai un om ce călătorește la locurile sfinte, e călătorul care în lentoarea drumului poate călători spre sine, mai ușor, își poate descoperi limitele, fie fizice sau psihice, în ce măsură se poate adapta la situații limită, departe de casă, de cei apropiați. Autoarea s-a confruntat pe Camino cu aceste căutări, delicat ne-a dezvăluit parte din sufletul ei, dar și drumul ei spre ceilalți, de aceea întâlnindu-și “familia cea mare” a pelegrinilor, definește perfect spiritul Camino … Și cum nimic nu-i întâmplător după ce termin cartea “Buen Camino” îmi cad ochii pe un citat din Cella Serghi…”Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zidești în ea o parte din sufletul tău”. Pot spune și apreciez acest lucru, că Elisabeta Turi și-a scris cartea cu pana sufletului!
Veronica Panait
ATENȚIE! Acest website folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Continuând să folosiți acest website, vă dați acordul în legătură cu utilizarea cookie-urilor.
Dan –
Te ai gandit vreodata ,ca vine un moment in viata(mai devreme sau mai tarziu),in care iti doresti ca sa ramai singur ?
Doar tu cu tine si cu gandurile tale ?
Te-ai gandit ca, si altii asemenea tie,isi doresc exact acelasi lucru ?
Ai mai avut un pic de timp ,atat cat sa te gandesti ,ca singuratatea fiecaruia dintre noi ,poate fi motivul ideal pentru regasirea prieteniei si a placerii socializarii ?
Cu bune dar si cu rele ,asa cum si este ea in realitate ?
Ti-ai imaginat ca exista si un drum in care le vei intalni pe toate acestea ?
Ei bine, drumul se numeste Buen Camino , iar autoarea cartii,Elisabeta Turi,te face sa te simti ca si cum tu insuti,chiar acum , te afl pe drumul Sfantului Jacob !
Am citit cu mult drag cartea si m am vazut pe Camino ,doar eu si cu mine.. In timp ce un alter ego s a simtit cu voi toti…..in al 9 lea cer !
O carte exceptionala ,scrisa cu mult suflet si pe intelesul fiecaruia !
O recomand tuturor acelora care sunt in cautarea propriului eu ,dar care in acelasi timp nu si au pierdut credinta in socializare, bine si echitate !
Dan Miron –
O carte de suflet ! Pentru oricine vrea sa se regaseasca pe sine !
PANAIT VERONICA –
Recenzie carte Buen Camino, autor Elisabeta Turi
Încă din titlu Elisabeta Turi ne transmite un gând bun, frumos, cald, de bunavoință, de îndemn în a-ți urma drumul în liniște, cu calm, fără grabă și în siguranță…Buen Camino, cartea Elisabetei Turi e un jurnal, sunt însemnări pe care orice pelerin la sfârșitul unei zile e tentat să le pună într-o forma sau alta pe hârtie…Emoțiile drumului, întâmplările, natura înconjurătoare, oamenii cu care vii în contact fac să devii povestitor…La Erzsi e mai mult de atât, e rigoare în a descrie locurile întâlnite în cale, e delicatețe în a-și descrie emoțiile, sentimentele…E sinceritate și franchețe în a-și exprima opiniile…Mi-a plăcut cartea mult, am citit-o repede, curioasă să văd continuarea… Am recitit pasaje pentru a-mi reaminti unele întâmplări, momente, date…Am suferit cu ea la momentele ei dificile, am comparat impresiile ei cu ale mele, făcusem Camino cu un an înainte. Citindu-i cartea în timpul competiției de paşi de Walking Month, în echipa ei, am avut sentimentul că sunt pe Camino… Eram din nou pelegrin ! Așa mi s-a domolit dorul de Camino, cu paşi în competiție și cartea Buen Camino. În ce privește stilul literar nu pot face aprecieri, nu am calificare în domeniu, dar știu că în cuvinte simple, dar frumoase, dialoguri spontane și note de subsol, metafore și descrieri pe măsură, toate acestea mi-au atins sufletul… …câmpuri în partea dreapta, câmpuri în stangă, galben cât vezi cu ochii, iar în mijloc drumul merge drept, urca, apoi coboară, pe dealuri. E imaginea clasică pentru Camino, iar pentru cei care au mers pe Camino îl recunosc deîndata! Și mai mult de atât în carte este și o poveste interesantă cu început și sfârșit, un crâmpei de viață așa cum este ea, amestec de bine și rău, de frumos și mai puțin frumos… Însă firul roșu care se regăsește până la ultima pagină, definește subtil, delicat, ce înseamnă prietenia. Cuvinte precum ” familia lărgită”… “familia cea mare” …”mergem cu familia la cină” se regăsesc mereu în carte…E vorba despre spiritul și energia de pe Camino care înseamnă viață simpla “fară fițe”, spune Erzsi, ne povestește despre întrajutorarea necondiționată, despre bucuria revederii cu ceilalți pelegrini, despre deschiderea dintre oameni…În mai puține cuvinte definește ce înseamnă să fii pelegrin. Pelegrinul nu e numai un om ce călătorește la locurile sfinte, e călătorul care în lentoarea drumului poate călători spre sine, mai ușor, își poate descoperi limitele, fie fizice sau psihice, în ce măsură se poate adapta la situații limită, departe de casă, de cei apropiați. Autoarea s-a confruntat pe Camino cu aceste căutări, delicat ne-a dezvăluit parte din sufletul ei, dar și drumul ei spre ceilalți, de aceea întâlnindu-și “familia cea mare” a pelegrinilor, definește perfect spiritul Camino … Și cum nimic nu-i întâmplător după ce termin cartea “Buen Camino” îmi cad ochii pe un citat din Cella Serghi…”Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zidești în ea o parte din sufletul tău”. Pot spune și apreciez acest lucru, că Elisabeta Turi și-a scris cartea cu pana sufletului!
Veronica Panait